Din primele zile, privirea parca nu era tocmai normala, probabil de-aia m-au si imbracat in rosu, stiau ei ce stiau.

Apoi parca, parca, cresteam ca un copil de bun simt.

Dupa care m-am facut un pic mai mare si am inceput s-o iau razna. Nu inteleg de ce nu-mi spunea nimeni nimic.

Cu gagicile am avut mereu probleme

Si ma faceam de cacao peste tot

Asa ca am decis sa iau drumul muntilor

Insa acolo nu avea cine sa faca misto de mine asa ca... am revenit :D

It really makes you sing the blues
