16 mar. 2009

Fade to black

Undeva, candva, lucrurile apar stralucitoare, colorate, noi. Candva sangele curge rosu.

Frumoasa a parut groapa noastra pentru majoritatea satmarenilor. O minunatie. Atractia nr 1 a orasului. Ceva nou.
Pana la urma nu mai conta ca groapa a inghitit in nestire din buget. Ca proiectul a fost de cacat si s-au cheltuit o caruta de bani numai din cauza asta. Ca s-au infundat averi in Dominiumu lu Feri Silaghi ca sa fie bani de campanie.
Privita in ansamblu poate parea ok. Daca te uiti in amanunt... da in fine, s-a scris destul despre asta. Iar personajele din spatele hotiei sunt atat de abjecte ca mi-e scarba. Auzeam o discutie la un moment dat, la o masa alaturata, cu un astfel de personaj. Cineva ii aducea la cunostinta ca un ziarist scrie despre neregulile afacerii "Groapa". Iar el spunea: "Ii fut o flegma-n gat lu ala, sa vezi cum isi tine gura, bagami-as pula'n ma-sa!" Nu stiu de ce imi amintesc exact cuvintele lui, ideea e ca astia sunt ctitorii nostri si trebuie sa-i stiti cum sunt.
Sa mergem mai departe.
N-as fi deschis subiectu daca groapa asta nenorocita nu mi-ar provoca amintiri dintre cele mai nedorite. Un telefon in care auzeam sirena salvarii. O goana nebuna pana la spital. O imagine de cosmar cu copilul meu avand o gaura lunga in cap prin care i se vede osul. Medici, imbulzeala, necesitatea unor telefoane spre persoane importante din spital pt a ma asigura ca totusi ingrijirea va fi cat de cat. Asteptarea ore in sir pe holul blocului operator.
Si apoi o cicatrice mare si urata pe fruntea unei fetite frumoase. Care probabil va ramane acolo sa-mi aminteasca de groapa aia. Si de cei care au facut-o si se ocupa de ea.
E nouă groapa. Si totusi asa de meserias facuta incat deja faimoasele scanduri de tec se rup. Si sunt cica inlocuite, din pacate prea tarziu, cu mult dupa ce un copil s-a impiedicat intr-una din ele si a nimerit cu capul in bordura ascutita.
Am revenit de curand acolo pentru reconstituire. Am gasit o scandura inlocuita. Asta:


Parca acolo stiam ca se intamplase. Si totusi mi se parea acum distanta cam mare de la scandura care fusese rupta pana la bordura. Si parca era si mai incolo. Si atunci am vazut.
Era alta scandura. Pe care nici macar n-au mai avut chef sa o schimbe. Au tras o banca peste. O banca dotata cu rotile.



Maine cineva o poate impinge. Si alt copil se poate impiedica. Alta salvare. Alte fețe speriate. Alta tragedie.
Acelasi motiv, aceleasi jigodii, acelasi primar, aceiasi bani.
Aceeasi groapa. Colcaind de sobolani.
Da timpul trece, culoarea scandurii inlocuite va disparea in griul celorlalte. Picaturile de sange dispar si ele. Fade to black

Doar cicatricile raman.

12 comentarii:

  1. Trexel mami, ce rau imi pare.Sanatate ii doresc fetitei tale.

    RăspundețiȘtergere
  2. Aşa trebuie să fie! Primăvara va veni, iarba cea nouă va încolţi, vântul va veni din nou de nicări, mânând către niciunde... Aşa trebuie!

    RăspundețiȘtergere
  3. păi, nu te (re)cunosc ATÎT ???

    RăspundețiȘtergere
  4. Tot centrul acela este un bolovan oribil. Mai bine zugraveau blocurile pentru a schimba imaginea si mirosul.Sper ca fetita ta sa nu ramana cu cicatrice.

    RăspundețiȘtergere
  5. Este atat de frumoasa fetita ta!
    Sa-ti traiasca!!!
    Nu pot indrazni sa mai spun altceva...

    RăspundețiȘtergere
  6. Pur si simplu incredibil.....oare unde o sa se ajunga cu orasul nostru?Ii doresc fetitei tale sa creasca mare si sanatoasa.

    RăspundețiȘtergere
  7. eu le-aş da foc, scândurilor, şi ălora care (nu) le-au pus acolo

    RăspundețiȘtergere
  8. Si totusi cum se poate intampla asa ceva ca doar lemnul si lucrarea sunt garantate 10 ani si metrul liniar de tech este doar 13,5 euro, un fleac. Multa sanatate fetitei tale

    RăspundețiȘtergere
  9. Are dreptate Andrea, asa as face si eu. pupici multi pentru LULU

    RăspundețiȘtergere
  10. Imi inchipui prin ce ai trecut :(
    Eu cand tuseste fiu-meu deja tresar.

    RăspundețiȘtergere

Lead me

A dreacu vreme azi si maine!