Luni

E 5 jumate, luni dimineaţă. După ce te-a chinuit toată noaptea şi te-ai trezit de 10 ori să-l cauţi, acum îl simţi cum îsi bagă trompa în tine pe umăr. Deschizi încet un ochi. Deja e suficientă lumină să-l vezi. E proptit bine în pielea ta şi te-a pătruns adânc. Îl vezi cu câtă plăcere se înfruptă din tine. Aproape că zâmbeşti şi în clipa următoare mâna ţâşneşte şi-l face 2D. Dar nu te mulţumeşti cu atât. Îl iei între degete şi-l freci. 10 secunde. Nu mai rămâne nimic.
Pui capul la loc pe pernă. Închizi ochii. Draci. Nu mai merge. Printre dinţi... morţii mătii dă ţânţaru pulii! Te ridici pe marginea patului. Fuck!!! E luni.
Cobori în bucătărie, pui d-o cafea. Aproape că adormi în picioare până iese. O pui în cană. Picături fierbinţi se preling pe marginea presoului şi cad pe piciorul gol. Te uiţi în jos. Nu schiţezi nimic. Usturimea te trezeşte. Deschizi frigiderul, scoţi cutia de lapte rece şi torni în cafea să devina băubila. Iesi în curte. A plouat. Dar acum norii se spulberă. Aprinzi o ţigară. De sub perechea de papuci uitaţi afară îşi scoate capul un greiere şi se îndreaptă spre gazon cu paşi mărunţi. Dar e în drumul tău. Se opreşte şi parcă se întoarce să se uite la tine. Te uiţi şi tu în ochii lui... şi-l striveşti. Cu o mişcare simplă, parcă involuntară. Deşi ai lungit puţin pasul să-l ajungi. Rulezi talpa peste el şi mergi mai departe.
Laşi şlapii în urmă şi calci cu picioarele goale pe iarba înca udă. Ţinând încă în mână cutia de lapte mergi mai departe. De sub un ghiveci scoţi o farfurioară şi o pui pe jos. O umpli cu lapte. Ţi-ai adus aminte desigur de pisica vecinului pe care ai auzit-o noaptea pe acoperiş. Cauţi o sticluţă mică din plastic şi torni puţin peste laptele din farfurie după care o pui inapoi. Prima rază de soare ţâşneşte prin geamul garajului şi se propteşte în cealaltă faţă a sticluţei pe care ai pus-o la loc pe raft. Un frumos desenat cap de mort galben rânjeste în lumina calda.
Te îmbraci, urci în maşină şi pleci. Pui CDul tău favorit şi o muzică liniştită te învăluie încet... va fi o zi normală de luni în care nu prea vei face nimic la servici. Încă n-ai reuşit să schiţezi nimic şi faţa ta e împietrită, abia clipeşti o dată la 30 de secunde.
E prea devreme încă şi la primul semafor eşti singur. 38 de secunde de roşu. Un cerşetor matinal fără mâini îşi arată cioatele cu mânecile suflecate şi se apropie de maşină. Deschizi geamul şi scoţi încet 10 lei pe care îi apucă recunoscător cu gura şi se întoarce să plece. Scoţi impasibil din torpedou pistolul, înfiletezi încet amortizorul şi cerşetorul cade. Se propteşte cu obrazul în asfalt, cu ochii deschişi, însă bancnota o ţine încă strâns cu dinţii. Verde. Desfaci amortizorul, le pui la loc în torpedou, închizi şi porneşti încet mai departe către ceea ce se prefigurează deja o plicticoasă zi la birou.
Ajungi cu maşina in faţa sediului, tragi frâna de mână, deschizi torpedoul şi aştepti sa ţi se deschidă. Eşti primul probabil. Portarul iese cu un zâmbet obositor de vesel şi începe să deschidă poarta. Închizi torpedoul şi intri. Ieşind din maşină te întinzi şi faci o baie în razele tot mai calde. E ok. Eşti calm. Nimic nu te va enerva astăzi. Te aşezi aproape culcat pe scaun la birou, porneşti calcu şi deschizi outlooku. Te sperie când vezi câte mailuri încep să intre şi-l închizi rapid. E şi mâine o zi.
Spre prânz apare unul in control, un tip unsuros, îmbrăcat în costum inchis. Începe să se manifeste ca un porc ordinar ce e căutând nod în papură să-i fie şpaga mai mare. Prin nu stiu ce minune nu te enervezi. Ba chiar îi zambesti cu coltul gurii facându-l să înţeleagă că ştii ce vrea. Îi dai. Îi pui şi o cafea. Îl laşi singur cu frumoasa secretară şi ieşi îndreptându-te spre parcare. Scoti cuterul din buzunar şi te apleci între maşini sectionându-i furtunele de frână de la roţile din faţă. Îl aştepţi la uşă, îi strângi mâna iar el iese în trombă pe poartă, satisfăcut. Mai stai puţin afară cât să asculţi hărmălaia ce se produce la prima intersecţie unde un tir zdrobeşte o maşina care n-a respectat prioritatea. Bagi mâinile în buzunare şi tragi aer în piept mirosind frumoasa zi, înca răcoroasă şi proaspătă. Ar fi timpul să mergi să mănânci ceva.

Partea a 2a

Parchezi în faţa restaurantului şi intri relaxat, te aşezi la o masă stingheră, îţi aprinzi o ţigară şi aştepţi calm. Comanda vine după numai 35 de minute. Ospătarul are grijă să verse pe tine mai întâi cafea, apoi santalul de portocale roşii obişnuit şi te mânjeşte şi cu puţin sos tartar să afle toţi în cele din urmă ce-ai mâncat. Dar tu perseverezi în calmul tău obişnuit, nimic nu reuşeşte să te enerveze în ceastă zi anostă de luni.
După ce termini tacticos de mâncat, ceri nota şi o primeşti după alte 15 minute, bine ascunsă între coperţile groase ale carneţelului din piele. Scoţi cu grijă din buzunarul de la piept o cutiuţă plată, cromată, o introduci în carneţelul din care n-ai scos nota de plată, il aşezi pe masă, apeşi butonul lateral şi închizi încet coperta peste. Te ridici liniştit de la masă şi ieşi fluierând încet printre dinţi valurile dunării. Intri in maşină şi porneşti motorul, cobori puţin geamul şi mai zăboveşti câteva secunde, suficient cât să auzi trăsnetul declanşat în beciul care până azi ţinea loc de restaurant.
Pe la 2 apare directorul, plin de draci ca de obicei, vărsându-şi năduful propriilor sale incompetenţe pe tine în special dar şi pe ceilalti angajaţi care îi ies în cale prin birouri. Îţi reproşează nerealizările curente motivând prin aspectele tale personale care nu au nici o legătură cu fişa postului, chestie care în mod normal ar trebui să te scoată din minţi. Enervant la culme pentru el, calmul tău şi privirea plină de compasiune pe care i-o adresezi îl fac să spumege din ce în ce mai abundent. Îşi aduce aminte că n-a urlat în biroul de la tehnic şi se îndreaptă bombănind înspre el.
Ştii că după obişnuitul periplu stresant se va trânti cu putere pe scaunul directorial din piele maro. Scoţi dintr-un sertar o şurubelniţă fină şi foarte ascuţită si o aşezi orizontal cu capul între spătarul fotoliului său şi tetieră, proptită bine cu mânerul în perete. Intră în birou mai agitat decît ieşise. Îi spui pe acelaşi ton calm - Aveţi dreptate domnule director, nu ştiu ce avem toţi astăzi -. Mulţumit de lecţia de bună purtare pe care v-a administrat-o tuturor se tranteşte mai sănătos ca niciodată în fotoliul său. Ieşind pe uşă întorci capul doar cât să-i întâlneşti privirea înmarmurită şi fără glas, auzindu-şi probabil cartilajul dintre vertebrele gatului patruns de capul fin al şurubelniţei.
Afară adie un vânticel fin, dar suficient cât să mai alunge din dogoarea zilei fierbinţi de vară. Urci fluierând în maşină, fixezi AC la 19 grade, CDul porneşte cuminte şi roţile încep să se învârtă dansând pe ritmuri calme, ducându-te cuminţi pe drumul ştiut către casă. La poartă te întâmpină soţia:
- Ce zi ai avut?
- A, naşpa, o zi obişnuită de luni, m-am plictisit de moarte.
- Vezi că pe la 7 vine soacră-ta să te roage nu stiu ce, acum m-a sunat. Să-i pregăteşti o cafea bună, eu plec la manichiură.
Uitându-te prin ea, undeva într-o altă dimensiune, dai din cap afirmativ. În minte îţi vin toate momentele în care soacra te-a împuns cu limba ei ascuţită, de soacră. Zâmbeşti cu adevărat pentru prima oară astăzi. Oare de ce?

Dear god

if u exist
as vrea sa-mi explici si mie asa, cand ai tu timp, in complicata-ti ocupatie de a avea grija de noi toti... ce-ai frate cu lumea asta? ca stau majoritatea cu gandu la coada la usa matale mai ceva ca la tanti elvira din colt cand baga dimineata lapte. si tu numa nu deschizi la nimeni, nush ce tot faci da mai gata cu inventaru ala ca de cateva mii de ani tot lucri la el. sau ti-a venit garda? te ia la bani marunti ( o laie marunti)? verifica registru de casa la biserici? termopanele de la popi?
io cre ca tu mergi pe ideea multi da prosti. si d-aia nu-i bagi in seama deloc pe niciunu. si ma mir cum naiba fix aia mai napastuiti stau cu credinta mereu in erectie. adica tu le dai in freza de nu mai poti da ei dau inapoi cu sarumana si haleluia de parca i-ai miluit toata viata.
niciodata n-am inteles cum e cu faza aia "miluieste-ne pe noi". da ce-am facut frate sa ne miluiesti? zici ca ne nastem gata buni de miluit. om fi batut-o pe mama pe interior da nu ne mai aducem aminte? musai s-o-ntreb sa ma dumiresc.
hai te-am lasat, pa, oricum vorbesc singur, tu te invarti prin sfere-nalte si ti se rupe.
frate... sincer... si mie. si dac-o fi...ne vedem dupa, stam la o bere. asta daca nu te reconsideri pana atunci si te hotarasti sa mai dai si tu socoteala nu numa noi.
only be a man!

Sa revenim

a trecut ceva vreme, s-au facut ceva paianjeni p'aici da nu-i nimic, la cate moloaze am curatat in casa zilele astea, sa dau o tzar cu pamatufu si prin colturile astea nu e o problema.
dar ramasesem la caca. un subiect mai tare sau mai moale, depinde ce ai mancat. nu prea se inghesuie lumea sa vorbeasca de asa ceva da...stai asa, toti o facem zi de zi. si nu aduceam io vorba daca nu vedeam ca mereu intre prieteni buni la cate o adunare se rade pana se pica sub masa cand vine vorba de problema. si cele mai gustate faze sunt povestile despre....cum a fost cand te-ai scapat pe tine.
"a te caca pe tine" - expresie urata, se foloseste cel mai des in contextul unui amuzament excesiv..."am ras de m-am cacat pe mine".
si totusi cum e in realitate? vorbesc de momente petrecute de la o varsta cat de cat incoace, cand realizezi exact ce se intampla, cand ai invatat deja ca trebe sa-ti fie rusine de anumite lucruri si stii ca te poti face de cacao cu gratie daca afla cineva.
se intampla in 99% din cazuri atunci cand ai probleme de matz, ai mancat ceva aiurea si n-ai apucat sa apelezi la furazolidon sau alte cele echivalente.
totul incepe cu niste sunete ciudate in burta, o bolboroseala tot mai bolborosita care se da uneori si cu dureri ascutite. e timpul sa te gandesti la ce va urma. ori iei pastila ori cauti sa fii in zone locuite cu buzi functionale sau nelocuite cu tufisuri si frunze late. insa luat cu trebi poti uneori ignora semnalele si sa-ti vezi mai departe de ale tale. greseala. lucrurile se vor complica. incet incet vei cauta periodic locuri retrase unde sa poti nestingherit sa mai dai drumu la gaze. daca esti singur in masina e perfect. deschizi geamu si o faci chiar zambind la cate cineva pe strada. nimeni nu stie. nimeni nu aude. volumul de aer e suficient de mare. esti liber sa faci ce vrei. la fel in aer liber daca mergi pe strada. (grabeste-te!)
deja trebe sa fii circumspect. orice greseala poate duce la pete, mai ales ca majoritatea lenjeriilor sunt albe. intre timp bolboroselile se accentueaza. durerile vin si te lasa mai ceva ca in travaliu. uuuu!!. te ia cu transpiratii. daca mergi pe strada te opresti, scoti telefonu, te faci ca suni. realizezi insa ca s-ar putea sa nu mai ai timp daca pierzi vremea. mai forteaza-te putin si grabeste pasu. mai nasol daca esti cu cineva la birou. subiectul discutiei se pierde incet incet si tu gandesti doar cum sa scapi. daca esti in examen e si mai nasol. o sa caut imagini din Van Wilder sa vedeti.
ok, ai scapat. in mintea ta vezi doar un vas ceramic alb si te gandesti deja cum o sa decurga lucrurile, ce desfaci mai intai, care nasture, care fermoar. aiaiaiiiii. e jale. nu mai vine liftu. sau se blocheaza cum ati vazut mai jos in clip. te batzai! strangi! o fi iesit ceva? huuuuuuuuu!!!! nu mai poti!
STOP!
.... deja e slow motion. matrix. iti auzi bataile inimii. cu cat te apropii mai mult de buda cu atat simti ca nu mai poti tine. acestea sunt momentele cand se intampla cel mai adesea inevitabilul. faci o miscare brusca, sau te relaxezi o fractiune de secunda si...iese. da nu esti sigur. o fi iesit? poate nu. hai ca nu mi se intampla chiar mie treaba asta tocmai acum. sunt la servici, la scoala, la examen... damn it!
ai ajuns acasa. unde-s fututele alea de chei?!?!?! te impiedici in mocheta si ii ridici un dumnezau celui care n-a asezat-o la loc. dar asta iti poate fi fatal. portile se deschid. incerci din rasputeri sa opresti valul fierbinte. dar esti epuizat. stii ca oricum treaba e compromisa. aici vine cel mai misto moment. cand te dai batut. recunosti ca ai patit-o. renunti. relaxezi. da-o dreacu! asta e! iar clipa se contracta la loc, timpul incepe si cuuuuuuuurgeeeee. si lasi sa vina. sa inunde.
daca insa nu esti acasa s-ar putea dupa momentul asta sa mai ai o zvacnire de constiinta si la un mom dat sa crezi ca totusi a fost doar o senzatie. ca inca nu s-a intamplat nimic. dar te simti ud si iti dai seama ca totusi e prea tarziu.
... SHIT HAPPENS

E ziua mea... mi se rupe

Gary Moore - The Loner

running on faith



tina turner - you can't stop me loving you

Now, that's some shit!

Inca unu care sa ne aduca incet in atmosfera dupa care trecem la treaba

Shit

In urmatoarele zile vreau sa ma opresc asupra unui subiect mai putin discutat din ratiuni morale mostenite, ratiuni care pt mine reprezinta insa fix cat reprezint io pt, sa zicem, administratia Bush.
O luam incetisor cu o reclama

Fotbal

O idiotenie in care 22 de prosti alearga dupa o minge si inca unu alearga dupa toti. O industrie fantom care creaza bani din nimic, de fapt din prostia altor milioane care fac din asta o pasiune. adica.... din nimic. normal ca e mult mai simplu sa-i privesti pe altii facand ceva decat sa te apuci singur sa prestezi oarece.
singurul lucru bun sunt copiii care se joaca pe maidane... bine, mai nou pe terenuri (desi era mai fain pe maidan), fac miscare si cresc bine, sanatosi. in schimb invata sa se certe, sa se bata, vad la TV tot felu de apucati de la care invata teribilisme si aere de ţigan beat. educativ sport, n-am ce zice!
macar de-am fi reprezentati oarecum dar cand ii vezi pe ilustri nostri fotbalisti carora le ies fitzele pe ochi ca nu le mai incap in cutia craniana dar au o priza la minge mai ceva ca un perete de beton... iti vine sa strigi Mergi Romania!
Bine macar ca poate fi si funny uneori

Ce mai faci cu copilu'

M-am hotarat intr-un sfarsit sa merg cu fiica-mea la gradina zoo din Nyiregyhaza despre care auzisem ca ar fi a 2a ca nu stiu ce din Europa. Cum mi-a placut m-am gandit sa arunc in voi cu impresii si indemnuri, chiar merita sa va duceti odraslele mai mari sau mai mici.
So... de gasit nu-i greu, cum mergi la Tesco, Lidl, Baumax etc, n-o iei la dreapta pe dupa McDonalds ci mai mergi inainte 2 semafoare (la primu e cimitiru cu zidurile alea caramizii) si apoi la dreapta, fix in coltu intersectiei pe dreapta e o tabla cu ZOO. Apoi drept inainte, iesi din oras si o vezi pe dreapta.
Fata de ce e in Romania e super misto, shpe mii de animale si animalute, zburatoare, 'notatoare, iti trebe juma de zi sa apuci sa vezi tot. plus ca inauntru sunt o gramada de chioscuri cu de-ale gurii, briz-brizuri, restaurant, mai multe buzi, masinute pt astia mici sa-i dai in ele... ai ce face. animalele arata bine nu ca alea jigarite de la noi, e mult mai curat, locuri amenajate sa le tragi in poza klumea, automate cu mancare sa le dai... oamenii se stiu, ce mai. si aici veti manca cel mai meserias chiurtush colaci ever. super pufos si gros si bun.
Intrarea e 1500 forinti pt adulti si vo 50 pt astia mici. cineva zicea ca e scump. o laie. daca te gandesti ca animalele alea tre ingrijite, plus costuri de intretinere sa arate asa io zic ca merita banu pt ca ai ce vedea. si foto e moca nu ca la noi, poti sa faci poze pana umpli cardu. am ales cateva si le-am pus intr-un album, dati click aici sa vedeti slideshow mare.
Duceti copilu, are ce vedea!

Azi

nu va zic nika da va cant mai bine ceva....dati drumu la bocse.

Ce mai ramane de facut?

Chris Rea "Cry for home"