S-aveţi un uichend fain!

Iar dacă mă mai supără careva...'s gonna be your funeral and my trial

Postare nouă

păi da că mă enervează asta mică. şi uite că nu e postare de scuze, e postare de ce-mi trece prin cap la ora asta, într-o vineri dimineaţă când toate merg bine zic io, cu planuri făcute aseară pe care dacă în proporţie de 50% le pun în practică va fi şi mai bine.

dar să vorbim totuşi despre altceva că sunt convins că vi se rupe de planurile mele. deci despre ce să vorbim? hai că acu m-aţi prins într-un oarecare chef de lume şi viaţă şi merg şi degetele bine pe keyboard.

ba chiar scriu şi cu diacritice să înţelegeţi mai bine. phoaaaai. cu literă mare nu. măcar aici.

atunci să vorbim despre politică. nu? nu vreţi? mirare! spre deosebire de mine care nici eu nu vreau.

despre sex? neeee, cine dracu mai are chef de sex în ţara asta?

despre mâncare? când toţi suntem graşi spre obezi şi nu mai ştim ce să facem să slăbim... nici asta nu merge. 

na staţi că avem o problemă în cazu ăsta. despre ce naiba să vorbim? nu mai are românu despre ce să tragă o bârfuliţă? nu creeeeed!

acuma treaba voastră despre ce aţi vrea să discutaţi, io oricum vă zic despre ce mă interesează pe mine. adică, normal şi logic, despre fiică-mea.

fiică-mea e mare. deja e prea mare. adică mai mare decât o văd eu, decât poate aş fi vrut să rămână încă pentru un timp... nu ştiu cât de mare e dar creşte într-un ritm accelerat. mă uit la ea uneori stând întins pe covor şi mi se pare că n-o mai recunosc. scoate atât de multe lucruri noi pe gură, când te-ai obişnuit abia să vorbească, cuvinte pe care nu ştiu de unde le-a prins şi rămân prost când văd că le cunoaşte şi sensul. 

are probleme cu logica. la ea dacă ceva nu e logic înseamnă că nu e în regulă. e un copil pe care nu-l poţi pune la punct retezându-i vorba şi spunându-i să facă ceva pentru că aşa trebuie sau pentru că aşa vrei tu. tre să-i explici ce şi cum. după care totul e ok. 

mda, asta cere mai multă muncă din partea noastră. nu-i nimic. 

am început cu dreptul anul 2 la grădi, care din primul a făcut două săptămâni. acu e în grupa mijlocie, am schimbat grădiniţa, totul e ok aici, azidimineaţă când a rămas spunea zâmbind: "Cred că o să fac ceva interesant astăzi".

Dragi tovarăşi şi pretini

da, da, ştiu că am neglijat până la deces acest blog, mi-e ruşine pe undeva pentru că îmi făcusem prieteni buni. pe de altă parte, puii mei, dacă io mă înţeleg, tre să mă înţelegeţi şi voi, ce dracu! n-am făcut-o stând la soare (decât în concediu). am lucrat şi mai lucrez, probabil că ar trebui să-mi fac un fel de orar în care să includ şi scrisu pe blogu aista.
nu amnimic deosebit să vă spun, nimic deosebit să vă arăt, dacă ar fi mai interactiv aş vorbi cu voi, aşa tre să monologhez ca bou în speranţa că o să citească cineva. ideea de bază e că mi-e dor de voi, de vremurile când chiar scriam pe aici ce-mi trecea prin cap, de vremurile când mă simţeam bine văzând că cineva apreciază într-un fel sau altul ceea ce-mi ieşea mie din bibilică. s-au cam dus vremurile alea şi cre ca n-ar fi tocmai uşor de recuperat.
sincer vă spun că-i naşpa rău să fi implicat în mai multe chestii deodată, îţi mănâncă tot timpul şi nu de puţine ori te întrebi dacă merită să faci mai departe. aici era lejer, aveam timp să-mi adun gândurile în tihnă, era când scriam câte un articol şi în trei zile, ba mai ştergeam, ba mai adăugam, până ieşea sau reiesea din el ceea ce vroiam eu să transmit. la ziar nu mai ai timp pentru lucrurile astea şi cel mai tare ma nervează atunci când nu pot sta să scriu aşa cum vreau eu. aici ne strânsesem o gaşcă pentru care nu trebuia să stau să mâă gândesc, ba, oare ăştia vor înţelege ce-am zis io? nu, aici eram sigur că voi, prietenii mei, filtraţi şi răsfiltraţi, sunteţi pe unda aia bună şi primiţi exact ce vreau să transmit. dincolo nu-i aşa.
da merg înainte. uneori nu poţi face lumea să se schimbe pentru a te înţelege. uneori trebuie să te schimbi tu dacă vrei să te audă şi înţeleagă ceilalţi. şi nu mă las pentru că o fac dezinteresat, o fac în speranţa de mai bine, cât pot eu să mă implic, ...o fac!
Bine v-am regăsit!
a, şi ce-mi placea aici era că nu citeam niciodată ce scriam înainte de a da Publish. ce ieşea aia ieşea şi cu asta basta. că oameni suntem, porci mâncăm!