Dragi tovarăşi şi pretini

da, da, ştiu că am neglijat până la deces acest blog, mi-e ruşine pe undeva pentru că îmi făcusem prieteni buni. pe de altă parte, puii mei, dacă io mă înţeleg, tre să mă înţelegeţi şi voi, ce dracu! n-am făcut-o stând la soare (decât în concediu). am lucrat şi mai lucrez, probabil că ar trebui să-mi fac un fel de orar în care să includ şi scrisu pe blogu aista.
nu amnimic deosebit să vă spun, nimic deosebit să vă arăt, dacă ar fi mai interactiv aş vorbi cu voi, aşa tre să monologhez ca bou în speranţa că o să citească cineva. ideea de bază e că mi-e dor de voi, de vremurile când chiar scriam pe aici ce-mi trecea prin cap, de vremurile când mă simţeam bine văzând că cineva apreciază într-un fel sau altul ceea ce-mi ieşea mie din bibilică. s-au cam dus vremurile alea şi cre ca n-ar fi tocmai uşor de recuperat.
sincer vă spun că-i naşpa rău să fi implicat în mai multe chestii deodată, îţi mănâncă tot timpul şi nu de puţine ori te întrebi dacă merită să faci mai departe. aici era lejer, aveam timp să-mi adun gândurile în tihnă, era când scriam câte un articol şi în trei zile, ba mai ştergeam, ba mai adăugam, până ieşea sau reiesea din el ceea ce vroiam eu să transmit. la ziar nu mai ai timp pentru lucrurile astea şi cel mai tare ma nervează atunci când nu pot sta să scriu aşa cum vreau eu. aici ne strânsesem o gaşcă pentru care nu trebuia să stau să mâă gândesc, ba, oare ăştia vor înţelege ce-am zis io? nu, aici eram sigur că voi, prietenii mei, filtraţi şi răsfiltraţi, sunteţi pe unda aia bună şi primiţi exact ce vreau să transmit. dincolo nu-i aşa.
da merg înainte. uneori nu poţi face lumea să se schimbe pentru a te înţelege. uneori trebuie să te schimbi tu dacă vrei să te audă şi înţeleagă ceilalţi. şi nu mă las pentru că o fac dezinteresat, o fac în speranţa de mai bine, cât pot eu să mă implic, ...o fac!
Bine v-am regăsit!
a, şi ce-mi placea aici era că nu citeam niciodată ce scriam înainte de a da Publish. ce ieşea aia ieşea şi cu asta basta. că oameni suntem, porci mâncăm!