3 dec. 2009

Nascatorul de amintiri

Puneam o perdea lamelara intr-un birou
Acu 20 de minute. Cu bormasina intr-o mana, cu prafu de caramida in cealalta, suruburi...stiti voi. Apoi am facut o pauza, urmeaza sa inventez un fel de balustrada pe niste scari, am luat niste profile din lemn, in fine, tre s-o fac cumva.
Si m-a izbit faptul ca amintirile se nasc doar dintr-un prezent constientizat la maxim. Atata timp cat iti petreci vremea facand sau gandind chestii care implica viitorul nestiut, doar banuit si visat, nu te concentrezi suficient in prezent pentru a genera amintiri. Cred ca avem din ce in ce mai putine amintiri pt ca nu mai stim sa constientizam suficient prezentu.

11 comentarii:

  1. ti-am zis prieteneste sa lasi dreaq politica
    ui in ce hal ai ajuns
    dupa poezie filosofie
    mai god, mi rauuu
    ce urmeaza?

    RăspundețiȘtergere
  2. waaauuuu!!!sublim!nu inteleg nimic,imi dau seama ca tre sa fie profund,dar...revin,dupa ce imi storc creierii si invart in cratita.:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne, cata profunzime... o fi cumva de la Einlauf?
    :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. şai, dili dili, dili dila
    nu va tine cu d'astea philozofistice :))

    RăspundețiȘtergere
  5. adevăru e că ... cine nu munceşte, nu greşeşte ...

    RăspundețiȘtergere
  6. Adrian SM5/12/09 11:49

    Domnu Trex eşti bine?

    RăspundețiȘtergere
  7. daca nu intelegem nu inseamna ca nu ne si place.:)eu mai vreau de-astea.

    RăspundețiȘtergere
  8. La Mulţi Ani, tuturor Sărbătoriţilor, purtători ai numelui Sfântului Ierarh Nicolaie !
    Nouă, tuturor românilor : Doamne Ajută!
    “Repetabila scrisoare”

    Am adormit
    cu gândul la fereastră
    unde-am lăsat
    doar gheata mea de suflet
    spre o poveste
    cu “a fost odată”
    un Moş bătrân
    ce tainic,
    fără chip,
    ne aducea,
    în miezul cel de noapte,
    un vis cuminte
    agăţat în plic.

    I-am scris mereu,
    ani după ani,
    de-a rândul…
    Nu i-am cerut
    decât, din toate,-un strop:

    Moş Nicolae,
    adu-mi altă soartă
    şi lasă-mi
    în ghetuţă
    şi noroc.
    Moş bun,
    cu lacrima,
    te rog…

    Mi-am lustruit cu sârg
    ghetuţa schioapă
    din sufletul
    ce la vedere-l port.
    I-am pus
    şi o lumină,
    lumânare,
    ca drumul să nu-l rătăceşti…

    Te rog,
    nu mai zbura
    peste fereastra mea,
    gheata-i acolo,
    către geana ta.

    Atena-Mariana Zară, Bacău,
    28 noiembrie 2008

    http://www.youtube.com/watch?v=iMHcOot03vU
    http://www.youtube.com/watch?v=E8ORtFIqe_Y&feature=related
    Sibilla

    RăspundețiȘtergere
  9. Interesant! Dar ce-ti place sa muncesti. Vad ca ti s-a accesat fisierul filozofic. Continua! Cand gasesti ceva, spune-mi.

    RăspundețiȘtergere

Lead me

A dreacu vreme azi si maine!