24 sept. 2010

Postare nouă

păi da că mă enervează asta mică. şi uite că nu e postare de scuze, e postare de ce-mi trece prin cap la ora asta, într-o vineri dimineaţă când toate merg bine zic io, cu planuri făcute aseară pe care dacă în proporţie de 50% le pun în practică va fi şi mai bine.
dar să vorbim totuşi despre altceva că sunt convins că vi se rupe de planurile mele. deci despre ce să vorbim? hai că acu m-aţi prins într-un oarecare chef de lume şi viaţă şi merg şi degetele bine pe keyboard.
ba chiar scriu şi cu diacritice să înţelegeţi mai bine. phoaaaai. cu literă mare nu. măcar aici.
atunci să vorbim despre politică. nu? nu vreţi? mirare! spre deosebire de mine care nici eu nu vreau.
despre sex? neeee, cine dracu mai are chef de sex în ţara asta?
despre mâncare? când toţi suntem graşi spre obezi şi nu mai ştim ce să facem să slăbim... nici asta nu merge. 
na staţi că avem o problemă în cazu ăsta. despre ce naiba să vorbim? nu mai are românu despre ce să tragă o bârfuliţă? nu creeeeed!
acuma treaba voastră despre ce aţi vrea să discutaţi, io oricum vă zic despre ce mă interesează pe mine. adică, normal şi logic, despre fiică-mea.
fiică-mea e mare. deja e prea mare. adică mai mare decât o văd eu, decât poate aş fi vrut să rămână încă pentru un timp... nu ştiu cât de mare e dar creşte într-un ritm accelerat. mă uit la ea uneori stând întins pe covor şi mi se pare că n-o mai recunosc. scoate atât de multe lucruri noi pe gură, când te-ai obişnuit abia să vorbească, cuvinte pe care nu ştiu de unde le-a prins şi rămân prost când văd că le cunoaşte şi sensul. 
are probleme cu logica. la ea dacă ceva nu e logic înseamnă că nu e în regulă. e un copil pe care nu-l poţi pune la punct retezându-i vorba şi spunându-i să facă ceva pentru că aşa trebuie sau pentru că aşa vrei tu. tre să-i explici ce şi cum. după care totul e ok. 
mda, asta cere mai multă muncă din partea noastră. nu-i nimic. 
am început cu dreptul anul 2 la grădi, care din primul a făcut două săptămâni. acu e în grupa mijlocie, am schimbat grădiniţa, totul e ok aici, azidimineaţă când a rămas spunea zâmbind: "Cred că o să fac ceva interesant astăzi".

Un comentariu:

  1. Când vine vorba de copii, mă cuprinde un fel de bucurie ciudată.Se întâmplă toamna.
    Se amestecă imagini dragi, păstrate în locuri tainice...aș vrea să se repete, știu că nu se poate, zâmbesc, mă întristez , uite așa fug anii.

    E tare simpatică Lulu!!

    RăspundețiȘtergere

Lead me

A dreacu vreme azi si maine!