8 ian. 2011

Ca părinte la prima serbare a lu fi-mea

Făceţi-vă că postarea asta e pusă în decembrie 2010, atunci când n-am avut timp suficient dar când, cu inima puricită, am asistal la prima serbare de pe cealaltă parte a scenei, că în rest n-am fost decât la ale mele, pe vremea când eu, cu glasu-mi zglobiu, recitam de mama focului.
Şi vă mai faceţi că nu remarcaţi nici frumoasa Lulinei educatoare, deci ochii aţintiţi sub microfon, da?
Bun, acu că ne-am înţeles, hai să vedem!

9 comentarii:

  1. Tremura mana la taticu`...trebuia sa tragi un pahar de horinca :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-ai adus aminte de primele serbari ale baietilor mei. Ce trece timpul! Subscriu la treaba cu horinca, si sa stii ca nu esti singurul la care i-a tremurat mana. Sa-ti traiasca La multi ani.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cristian9/1/11 19:26

    E un sentiment tare frumos nu-i asa ?:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce mai, Luluta este o adevarata domnisoara! In mod cert, talentul este mostenit de la tati! Sa-ti traiasca, la multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Nea Costache: sa nu fim misogini. De unde stim ca talentul nu este mostenit este mostenit de la mama, sau " si de la mama " ?

    RăspundețiȘtergere
  6. asa e
    noi nu suntem niciodata misogini
    (in somn):D

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte simpatică, Lulu!! Nici nu se poate altfel!
    Să-ți trăiască!!
    p.s. spune-i domnișoarei educatoare să fie un pic mai flexibilă.. sau era mult prea emoționată din cauza ta??

    RăspundețiȘtergere
  8. Gina, evident! :D
    multumesc!

    RăspundețiȘtergere

Lead me

A dreacu vreme azi si maine!