Făceţi-vă că postarea asta e pusă în decembrie 2010, atunci când n-am avut timp suficient dar când, cu inima puricită, am asistal la prima serbare de pe cealaltă parte a scenei, că în rest n-am fost decât la ale mele, pe vremea când eu, cu glasu-mi zglobiu, recitam de mama focului.
Şi vă mai faceţi că nu remarcaţi nici frumoasa Lulinei educatoare, deci ochii aţintiţi sub microfon, da?
Bun, acu că ne-am înţeles, hai să vedem!
Tremura mana la taticu`...trebuia sa tragi un pahar de horinca :))
RăspundețiȘtergereMi-ai adus aminte de primele serbari ale baietilor mei. Ce trece timpul! Subscriu la treaba cu horinca, si sa stii ca nu esti singurul la care i-a tremurat mana. Sa-ti traiasca La multi ani.
RăspundețiȘtergereE un sentiment tare frumos nu-i asa ?:)
RăspundețiȘtergereSuperb !
RăspundețiȘtergereFelicitari !
Ce mai, Luluta este o adevarata domnisoara! In mod cert, talentul este mostenit de la tati! Sa-ti traiasca, la multi ani!
RăspundețiȘtergere@Nea Costache: sa nu fim misogini. De unde stim ca talentul nu este mostenit este mostenit de la mama, sau " si de la mama " ?
RăspundețiȘtergereasa e
RăspundețiȘtergerenoi nu suntem niciodata misogini
(in somn):D
Foarte simpatică, Lulu!! Nici nu se poate altfel!
RăspundețiȘtergereSă-ți trăiască!!
p.s. spune-i domnișoarei educatoare să fie un pic mai flexibilă.. sau era mult prea emoționată din cauza ta??
Gina, evident! :D
RăspundețiȘtergeremultumesc!