TreXeL: aprilie 2010

30 apr. 2010

Mi-amintesc

cu câtă bucurie așteptam să-mi cumpere câte o șarlotă cu fistic
cum jucam împreună Toci și Tabinet
cum ascultam împreună la difuzor dimineața emisiunea "Răspundem ascultătorilor"
cum strângeam amândoi toamna din toată grădina frunzele uscate și le coboram la poartă unde le ardeam 3 zile
că m-a învățat să croiesc și să cos la mașina Singer și ajunsesem să-mi fac deja și pantaloni
după ce taicămiu a plecat d-acasă, s-a întors o dată și mi-a adus o pungă de gume și bomboane, eram mic. maicămea i le-a aruncat prin toată curtea iar ea le-a cules noaptea și mi le-a dat pe ascuns
checul demențial pe care îl făcea, cu nucă, mucenicii în formă de 8 micuți micuți, la care lucra o zi întreagă să facă ciorbă din ei, cu nucă rasă din greu și scorțișoară, cornulețele cu nucă... da, îmi plac nucile
cum scuturam împreună nucii din curte și din grădină
că aveam o boală, copil fiind, luam un băț pe post de sabie și retezam capetele florilor... maaamă ce se enerva!
că ea m-a învățat să bat primul cui și mai apoi câte altele

....

Dormi în pace, mamaie!

28 apr. 2010

21 apr. 2010

Că cică era sa calc un pieton care cică vroia să treacă și io nu l-am lăsat domne :))) Păi se poate?!
Da ăla săracu pusese picioru pe trecere când io tocmai treceam p-acolo. Na, ceeee să te faci cu ei?

20 apr. 2010

Lung îi drumu la Brașeu

Greu de mers cu copil Satu Mare - Brașov. Drumul care înainte îl făceam în 5-6 ore acum îmi ia 7-8. Aglomerație pe șoselele patriei deși dumul e bun de altfel. Evident că nu se poate face nici un fel de comparație cu drumurile Sătmarului. Peste tot drumurile sunt dacă nu bune, măcar mulțumitoare. Chiar și în Codlea, orășelul meu natal sunt drumuri mult mai bune ca pe-aici. Dar să nu mai vorbim de drumuri că numa nervi îmi fac.

Acasă lucrurile stau prost. Deși aerul e bun. Mult mai bun ca în Sătmar. Futu-i! Toate-s mai bune ca aici oriunde ai merge. Păi gândiți-vă că în răhățelul ăla de oraș de 33.000 de locuitori sunt deja două supermarketuri și tocmai se începe construcția unui al 3-lea. Am vrut să fac poze să vă arăt dar situația de acasă fiind sumbră am uitat.
Ideea e că trăim într-un oraș de căcat. Avem un primar de căcat. Și marea majoritate a administrației e de același căcat. În plus avem investitori de căcat. Investitori care deși sunt convins că au mai mulți bani decât au cei din Codlea, habar n-au ce să facă cu ei. Observați că mă feresc să fac vreo comparație cu Brașovul. Nici n-aș avea cum. Nu e nimic de comparat. Cer-pământ! Când intri în Brașov plecat din Satu Mare ai impresia că ai ajuns în Germania sau Austria.
Rușine Ilyes și ai lui! Mi-e scârbă! Și o să tragem în ei cu tunurile d-acu. Nu mai e mult ;)
(ați observat probabil că deja mă antrenez/chinui să scriu cu diacritice. cum spuneam, nu mai e mult și o să vedeți pentru ce mă antrenez)

Aici Lulu era in cimitirul de deasupra grădinii mele. În spatele ei se vede puțin din Codlea iar în depărtare pârtiile cu zăpadă încă din Poiana Brașov