Fade to black

Undeva, candva, lucrurile apar stralucitoare, colorate, noi. Candva sangele curge rosu.

Frumoasa a parut groapa noastra pentru majoritatea satmarenilor. O minunatie. Atractia nr 1 a orasului. Ceva nou.
Pana la urma nu mai conta ca groapa a inghitit in nestire din buget. Ca proiectul a fost de cacat si s-au cheltuit o caruta de bani numai din cauza asta. Ca s-au infundat averi in Dominiumu lu Feri Silaghi ca sa fie bani de campanie.
Privita in ansamblu poate parea ok. Daca te uiti in amanunt... da in fine, s-a scris destul despre asta. Iar personajele din spatele hotiei sunt atat de abjecte ca mi-e scarba. Auzeam o discutie la un moment dat, la o masa alaturata, cu un astfel de personaj. Cineva ii aducea la cunostinta ca un ziarist scrie despre neregulile afacerii "Groapa". Iar el spunea: "Ii fut o flegma-n gat lu ala, sa vezi cum isi tine gura, bagami-as pula'n ma-sa!" Nu stiu de ce imi amintesc exact cuvintele lui, ideea e ca astia sunt ctitorii nostri si trebuie sa-i stiti cum sunt.
Sa mergem mai departe.
N-as fi deschis subiectu daca groapa asta nenorocita nu mi-ar provoca amintiri dintre cele mai nedorite. Un telefon in care auzeam sirena salvarii. O goana nebuna pana la spital. O imagine de cosmar cu copilul meu avand o gaura lunga in cap prin care i se vede osul. Medici, imbulzeala, necesitatea unor telefoane spre persoane importante din spital pt a ma asigura ca totusi ingrijirea va fi cat de cat. Asteptarea ore in sir pe holul blocului operator.
Si apoi o cicatrice mare si urata pe fruntea unei fetite frumoase. Care probabil va ramane acolo sa-mi aminteasca de groapa aia. Si de cei care au facut-o si se ocupa de ea.
E nouă groapa. Si totusi asa de meserias facuta incat deja faimoasele scanduri de tec se rup. Si sunt cica inlocuite, din pacate prea tarziu, cu mult dupa ce un copil s-a impiedicat intr-una din ele si a nimerit cu capul in bordura ascutita.
Am revenit de curand acolo pentru reconstituire. Am gasit o scandura inlocuita. Asta:


Parca acolo stiam ca se intamplase. Si totusi mi se parea acum distanta cam mare de la scandura care fusese rupta pana la bordura. Si parca era si mai incolo. Si atunci am vazut.
Era alta scandura. Pe care nici macar n-au mai avut chef sa o schimbe. Au tras o banca peste. O banca dotata cu rotile.



Maine cineva o poate impinge. Si alt copil se poate impiedica. Alta salvare. Alte fețe speriate. Alta tragedie.
Acelasi motiv, aceleasi jigodii, acelasi primar, aceiasi bani.
Aceeasi groapa. Colcaind de sobolani.
Da timpul trece, culoarea scandurii inlocuite va disparea in griul celorlalte. Picaturile de sange dispar si ele. Fade to black

Doar cicatricile raman.