E(In)volutie

Ma uit asa la mine in urma si incerc sa vad ce-am fost si ce-am ajuns.

Din primele zile, privirea parca nu era tocmai normala, probabil de-aia m-au si imbracat in rosu, stiau ei ce stiau.

Apoi parca, parca, cresteam ca un copil de bun simt.

Dupa care m-am facut un pic mai mare si am inceput s-o iau razna. Nu inteleg de ce nu-mi spunea nimeni nimic.

Cu gagicile am avut mereu probleme

Si ma faceam de cacao peste tot

Asa ca am decis sa iau drumul muntilor

Insa acolo nu avea cine sa faca misto de mine asa ca... am revenit :D

It really makes you sing the blues

Teichet'izi

Mi se pare mie sau toata lumea e cu curu'n sus zilele astea? Ba mai mult pe la horoscoape cica punctu culminant e prin 3 noiembrie. Nu ca as pune io botu la horoscop da se pare ca ie rost de cearta peste tot.
Io unu ma cert, frate. Da urat. Si cu cine trebe si cu cine nu. A dat strechea-n capu meu. Hai dreacu sa ne calmam!

P.S. I f'kin love this song!!! de cand aveam vo 10 ani si-l ascultam pe un casetofon mic si negru si amarat, de pe o caseta rosie la fel de amarata :)

Postare noua

Habar n-am ce vreau sa scriu, de fapt nu vreau sa scriu nimic, am ales intai melodia, am pus-o in casti si... sa vad ce-mi vine. De fapt nu prea-mi vine nimic, e atat de misto incat as sta doar s-o ascult. Shit! e asa de scurta ca deja s-a terminat. Noroc ca winampu o ia de la cap. La voi, aici cand o ascultati, nu. Dar cu siguranta n-ati ajuns la sfarsit, cititi mai repede decat scriu io. Iar s-a terminat. Ma opresc din scris. Nu am ce scrie. Mai iau o lingura de iaurt. E atat de seara! Si atat de liniste in muzica asta! Si fiecare suflet isi duce vremea in singuratatea lui. Ia-mi singuratatea si nu-mi mai lasa nimic.

P.S. Ce inspiratie am avut totusi acum o juma de ora cand am scris postu... tocmai s-a adeverit. devin paranormal, dracu sa ma ia

O alta viata

M-am hotarât în cele din urmă. Sau cel puţin aşa cred. Şi prefer să o fac publică înainte de a face un pas, poate pentru a-mi face mai mult curaj.
De mult timp încerc să-mi imaginez cum ar fi. De data asta nu mai scap ocazia, am găsit pe cineva. Şi o să-mi înfrâng ruşinea şi o să încerc. Vreau să văd dacă întradevăr vreau să am o relaţie cu un bărbat.

PARTEA A DOUA

So, faza e în felu următor. Mă gândeam cum aş reacţiona io la aşa o treaba, să aflu că un prieten, amic... de-al meu dintr-o dată se declară gay. Şi nu ştiu cum aş reacţiona. V-am dat vouă posibilitatea să reacţionaţi. Chiar dacă v-a fost greu să credeţi, posibil ca totuşi o umbră de credibilitate să fi avut.
Acuma hai să ne gândim cum aţi fi reacţionat fiecare daca era vorba despre o altă persoană. Faţă de care aveaţi o doză mai mare de indiferenţă. Probabil că mult mai vehement. Pentru că în primu rând ăla nu era de faţă.
Deci avem o atitudine. Vehementă. Majoritatea.
În cazul ăsta însă nimeni nu a dat cu pietre. V-aţi dezvoltat o altă atitudine. Poate pt că nu aţi vrut să mă jigniţi. Poate că aţi descoperit că de fapt nu-i aşa un mare neajuns şi aţi început să fiţi mai înţelegători. Nu are prea mare importanţă. Ideea este că aţi avut atitudinea asta. Şi cum necum, e a voastră şi trebe să v-o asumaţi.
În concluzie nu suntem atât de sinceri cu noi. Putem să ne schimbăm atitudinea faţă de un lucru oricât de fermi credem ca suntem pe o poziţie. Asta nu cred ca e neapărat un lucru rău. Da posibil în anumite cazuri să provoace neplăceri.
Mulţam, al vostru, straight, ăla micu :D

La multi ani!

20.10.2008... 2 ani. Nu trebe sa va spun mai multe, cei care aveti copii stiti ce inseamna, stiti ce se simte, cei care nu aveti... fiti iubiti si voi.

Mai am mult de crescut!!!

Dar deocamdata ma simt OK

Ma simt bine de ziua mea! Am primit si cadouri!

A venit si unchiu' Radu...normal, he he :)

Si tortu'...

Mi l-a adus Lala*, pai se putea?

A si dansat cu mine,

Ne-am jucat de ne-am spart!

Si daca stau sa ma gandesc,

A fost fain... la anu' va fi si mai si!

*Lala = Alba ca Zapada, febletea ei

Ce idee... :)

azi trece prea greu. desi eram convins ca va trece prea usor.
trece asa de greu ca vazand dintr-o data cat timp mai e din azi mi-a venit chefu de munca si am facut lucruri pe care de dimineata imi propusesem sa nu le fac.
posibil ca din cauza unor situatii asemenatoare isi inseala barbatii nevestele sau invers.
se insoara cu ideea ca va fi super cool. apoi pe parcurs vad ca nu-i asa. si atunci le vine cheful sa faca lucruri pe care nu si-au inchipuit inainte ca le va veni sa o faca.

Lantu

Nu stiu daca ati avut vreodata un caine. Daca nu, sigur ati vazut la altii prin curti un caine legat in lant. Ei bine daca va uitati atent cea mai batucita suprafata din terenu aferent e o poteca desfasurata pe un cerc, acolo unde se termina lantu. Cainele are tendinta sa se miste cel mai mult la marginea teritoriului, acolo unde lantul e intins.
Cam asa e si cu omul. Orice "lant" i-ai pune, tendinta lui e de a se manifesta la limita suportabilitatii, acolo unde se termina lantul si incepe "libertatea" ingradita.
Think about it!

Se face ca suntem rai

Se pare ca sistemul dualist al valorilor de orice fel se manifesta in noi de cand lumea si pamantul, probabil din simpla conceptie, la fel de probabil gresita, ca nu putem fi doar buni. Conceptul de bunatate e si el destul de relativ, dar ma refer la o bunatate absoluta si general acceptata, reprezentata prin fapte si ganduri.
Dualitatea primordiala e chiar divinitatea. Omul n-a putut concepe "existenta" unui bine absolut singular si omniprezent si i-a facut imediat un adversar, responsabil pentru tot ce se intampla "rau" in lumea asta.
Daca stai sa te gandesti, ar fi chiar aiurea ca totul sa fie ok. Pentru ca n-ai mai avea cum sa-ti dai seama ca e ok, in lipsa lucrurilor "rele". Nu poti vedea un lucru ca fiind "bun" daca nu il compari cu unul "rau".
De unde iti vine multumirea si bucuria de a fi sanatos? Daca n-ar exista nici o boala, cum ai mai sti unde te afli, cum te-ai mai bucura de sanatate? Ai trai intr-o stare valabila fata de care n-ai avea nici un fel de sentiment.
Daca n-ar exista moartea cum ai stii ca traiesti? Sau cum ai pretui, in masura in care o faci, starea asta de "alive"?
Cum ai putea sa ajuti o batrana sa treaca strada daca n-ar exista situatia in care ei ii e greu sa o faca (batranetea, faptul ca e neajutorata...)?
Incearca mereu sa gasesti sistemul dualist in toate. Vei vedea ca nu poti trai fara el. Sau cel putin ar fi de un total prost gust sa traiesti asa. Cum ai putea sa te cunosti daca nu ai avea posibilitatea sa fii rau sau bun si sa alegi unde vrei sa fii?
De cele mai multe ori cand te certi cu cineva o faci pt ca tu consideri ca atitudinea lui in legatura cu problema respectiva e "rea", fata de a ta pe care o consideri "buna". Gandeste-te ca celalalt actioneaza asa predominant din cauza faptului ca e influentat negativ de o societate bolnava, atat in gandire cat si in interesele sale. Si invata sa apreciezi atunci cand iese din starea aia bolnavicioasa si isi cere scuze sincer. Tocmai si-a dat seama ca nu vrea sa fie "rau" si a ales sa fie "bun"!!! Apreciaza asta!!!

S-a făcut joi, copăcel, copăcel

Soarele a răsărit la o oră nu foarte matinală, dar a răsărit, cu aceeaşi regularitate cu care atunci când te scarpini în cur îţi miroşi apoi degetele, deşi eşti foarte sigur că mirosul e acelaşi de fiecare dată şi la fel de sigur eşti că mirosul ESTE.
E joi şi facem aceleaşi lucruri cu care suntem deja obişnuiţi, reflectând chiar la ele, poate nu chiar azi. Ca să răsară soarele ai nevoie de un somn bun. Ca să te scarpini în cur ai nevoie de o mâncărime, măcar imaginară. Ca să jigneşti pe cineva azi de ce ai nevoie?
Munca. Pentru bani. Job. Nu poţi munci având preocupări metafizice. Te baţi cu tine. Ori una ori alta.
Ca să munceşti ai nevoie să te debarasezi de tine pentru alea opt ore care de fapt sunt vreo două. N-ai nevoie de tine în muncă. Nu ai voie să te cunoşti cu persoana aia pentru a fi productiv. Productivitate. Mare. Egal robot. Adio conştiinţă. Sau conştienţă?
Societatea lucrativă practic nu ne vrea pe noi. Vrea doar descătuşarea de forţă brută sau încleştare de neuroni. Ce muncă are nevoie de aspiraţiile tale? Nici una. De vise? Căcat! Spiritualitate? Pe mă-ta! Taci şi dă din tine, lucră! Păi cu ce vrei să se dezvolte societatea? Cu filozofiile tale crăcănate aşteptând să vină vreo idee să le-o tragă? Cum mai facem noi globalizare?
Hopa! Noi. Adică societatea... e noi? Ce paradoxu curului mai e şi asta?

Tovarăşaaaa...

vă rog frumos să mă scuzaţi c-am întârziat şi că am lipsit câteva zile da... m-a bătut mămica şi am fost aşa de vânăt că mi-a fost ruşine să mă prezint la şcoală.
:D
zo, hai ca incet incet revin, nu ma scuz ca de ce-am lipsit da totusi am simtit toate injuraturile :)
acu ma refac usurel, cu o muzichie lento, d'aia da care imi place mie.
o iau cam in stilu in care dupa o mahmureala mergi incet, cu pasii fini, sa nu te zgaltzai prea tare sa revina durerea de cap
cam asa... si daca azi castig...dau si de baut
si daca azi imi pare sanatoasa ideea...stiu io care... dam drumu la treaba.
nush cum puii mei si de ce atatea inceputuri azi da... e fain uneori sa te simti la inceput de ceva sau macar la sfarsit de altceva nasol
si...mai am de corectat si de indreptat cateva fraze ca ...se pierdu indemanarea carecum s-ar spune ca nu era ;) asta bineinteles daca nu mor azi, ca-i miercuri parca

Ce-ar fi

sa-mi scrieti sincer fiecare ce nu va place la mine. Da fara menajamente si prostii, "...pai ca staaaai sa veeeezi...!".
Tzapan, la obiect. O puteti face anonim, de fapt ar fi chiar misto sa incerc sa-mi dau seama care de unde vine. Nu va caut dupa IP-uri si figuri ca mi-e lene
Hai ca-s curios :D

Sensitive kind

Ce face femeile mai bune decât bărbaţii? Nimic. Însă diferenţe există din belşug şi de bine şi de rău. Şi fiind azi o ocazie bună m-aş lega de un oarecare aspect.
Că e de bine sau că e de rău femeia ţine să împărtăşească. Şi nu contează că se laudă sau se plânge sau pur şi simplu relatează, ea îţi spune.
Posibil că şi bărbaţii fac treaba asta însă observ că mai rar şi nu cu atâta patos. Probabil că suntem mai egoişti şi ţinem doar pentru noi. Ori că femeia n-are atâta loc în ea să ţină stocate prea multe informaţii şi simte nevoia, fiziologică poate, să le dea afară.
O fi bine să te lauzi? O fi bine să te plângi? Ce e bine? Nu contează. Am ajuns să-mi fac probleme dacă femeia se dezminte şi nu-mi spune. E semn de ceva.
De ex ce-ar fi fost Oana să ţină pt ea realizările de azi? Cum s-ar fi simţit lumea în mica asta comunitate? Mai ales să fi aflat pe alte căi? Prost, nu?
Probabil e bine că femeia e aşa. Domne, ştii la ce să te aştepţi. E o treabă... ea spune. Măcar când se întâmplă ceva să ştii.
Că oricum vine partea cealaltă în care (pfuuu numa că mă gândesc şi mă ia cu fiori negri pe spate) nu-ţi spune şi te lasă ca prostu să ghiceşti. Şi apoi intervine la sfârşit "Păi da, eu am tot bătut apropouri da tu de ce să te gândeşti ce mi-ar place mie!?!". De-ar fi şi la fazele astea la fel de clară în exprimări să spună "Vreau asta!". Io nu'ştiu, în atâţia ani de evoluţie chiar nu şi-a dat seama că noi nu suntem tocmai sensitive kind?